“Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate în lumină, ieșind din întuneric, nespus de nouă și proaspătă și uluitoare.” – Eugen Ionescu

 

În primii ani de viață ai copilului, când însuși părintele este la început de drum în “călătoria” ce urmează să o parcurgă împreună, pot interveni și situații dificil de gestionat, în care părintele se simte neputincios, așa cum se întâmplă și în cazul pavorului nocturn sau  așa numitei “terori nocturne.”

Aparent nimic nu pare să indice cauzele ce pot provoca pavorul, respectiv tulburarea somnului ce se aseamănă cu un coșmar, doar că apar în non-REM și se manifestă în primele 90 de minute de la momentul adormirii, având o durată de aproximativ 10-20 de minute, când copilul se trezește brusc, țipă puternic, are ochii închiși sau deschiși, este transpirat, bătăile inimii sunt crescute, poate vorbi sau se mișcă și adoarme la loc, fără să-și amintească la trezire nimic din cele petrecute în timpul nopții.

Pavorul este întâlnit la copii cu vârste cuprinse între 1 și 8 ani, cu precădere la băieți și poate să continue până la vârstă adultă (în cazuri izolate). De cele mai multe ori aceste episoade nu au cauze medicale și nu necesită tratament medicamentos, ele pot fi transmise genetic, respectiv un membru al familiei a avut pavor nocturn sau somnambulism.

Pavorul nu are consecințe pe termen lung în dezvoltarea fizică și psihică, acesta dispare o data cu dezvoltarea sistemului nervos, respectiv prin înlăturarea factorilor ce pot perturba somnul.

De asemenea, medicamentația și stările febrile, schimbarea mediului în care doarme, oboseala accentuată, suprasolicitarea pot determina apariția tulburărilor nocturne.

De cele mai multe ori, pavorul se manifestă aproximativ la același interval de timp după adormire, fapt pentru care un jurnal este de folos pentru a introduce o metodă de trezire ușoară  de câteva minute. Dacă deja este în desfășurare „teroarea nocturnă”, nu treziți copilul, întrucât acesta se poate speria, răni, accidenta.

Puteți încerca să preveniți printr-un:

• program adecvat de somn, prin crearea unei rutine și a unei ore fixe de culcare,
• eliminarea accesului la desene animate/jocuri/filme violente,
• alimentație corespunzătoare,
• evitarea factorilor de stres emoțional,
• activități lejere ce nu îl suprasolicită.

Să copilărim senin!

Carmen Mariana Ardeleanu, psiholog