La mulți ani, Marian! Și felicitările noastre pentru câștigarea medaliei de argint la Campionatul Mondial de Acrobație! Este o mare realizare! Suntem foarte curioși să ne povestești despre parcursul tău și despre această extraordinară performanță.

 

1. Ești campion mondial la acrobație, iar anul acesta ai câștigat medalia de argint. Adică iar pe podium. În primul rând, spune-ne cum a început pasiunea ta pentru acrobație?

Pasiunea mea pentru acrobație a început la vârsta de 16 ani, atunci când, de ziua mea, am fost la unchiul meu la un spectacol de dans unde am văzut baletul aerian „silk”. Îmi aduc bine aminte din acel spectacol numărul pe „silk aerian” – eșarfe din mătase pe care  se face acrobație, dar și de întâlnirea cu  actuala noastră coregrafă a Teatrului Muzical Ambasadorii, Cezara Blioju.  Aș mai putea adăuga că, fiind foarte mobil de mic, contorsionismul mi-a venit cumva mănușă. Antrenamentele n-au fost însă deloc ușoare și le-am făcut acasă, improvizând din ce puteam și aveam la îndemână. Ne urcam cu silk-ul (pe umăr) pe frânghie până în podul casei ca să-l putem prinde și exersam până îmi făceam răni de la frânghie. Țin să îi mulțumesc prietenei mele cele mai bune, Monica Laura Sandu, pentru că a crezut în mine și ne antrenam zi de zi pe silk.

 

2. Iată că află lucruri interesante despre care nu știam până acum, așa cum este acest stil „silk”. Acrobația înseamnă multe lucruri: rezistență fizică, echilibru, concentrare și presupune mult efort. Cum te antrenezi pentru asta? Povestește-ne un pic, te rugăm, cum arată rutina ta zilnică în ceea ce privește mișcarea!

Fiind nativ contorsionist, totul a mers mai ușor. Mă antrenez la teatru de 3 ori pe săptămână alături de colegele mele din trupa de acrobați, trupă pe care o și coordonez. O rutină? Rutina poate varia de la menținerea și dezvoltarea mobilității până la rezistență, forță și învățarea elementelor tehnice. Toate acestea dau acea fluiditate și naturalețe în interpretarea acrobatică, aspecte care fac ca totul să pară ușor, deși nu este nici pe departe.

 

3. În acrobație, exact ca în toate artele scenice, trebuie să exprimi emoții. Cum ai învățat să îmbini latura practică a exerciților cu arta, cu muzica, cu mișcările ritmice?

În turneu cu circul (cu cortul), acolo am învățat diferența dintre un simplu angajat la circ și un om care își slujește pasiunea. Primul lucru practic pe care-l deprinzi acolo este procesul de a te contopi cu recuzita acrobatică. Apoi, deprinzi că trebuie să dai fiecărei mișcări – oricât de mică – o justificare, o intenție bine punctată. Pentru toate acestea, momentul sau personajul artistic creat trebuie să aibă o miză foarte clară. Pot adăuga că aceasta mi-a fost chiar tema de disertație în cadrul Facultății de Teatru: „Arta actorului în arta circului”.

 

4. Suntem curioși să aflăm ce planuri de viitor ai și ce proiecte ai în plan în perioada următoare.

În perioada următoare repetăm pentru minunatele noastre spectacole, dintre care aș aminti succint aici: „Vrăjitoarea Kera și cele șapte nestemate”, „Bambi – Povestea pădurii”, „Mai Păcală ca Tândală”, precum și ultima noastră producție, „Șirag de vise”, unde fac un moment de acrobație pe cerc și am rolul unui spirit jucăuș. Îmi doresc foarte mult să pot regiza spectacole de teatru acrobatic în anii ce urmează și primul proiect cu care aș vrea să încep este „Micul Prinț”. Mai pregătesc un spectacol de teatru acrobatic bazat pe șase monologuri interioare, redate de acrobați pe bară – „bara” fiind o disciplină mai nouă a acrobației, considerată sport olimpic.5

 

6. Ce sfaturi ai pentru copiii și tinerii care își doresc să își urmeze pasiunea și să devină și ei acrobați? Ce lecție valoroasă ai să împărtășești cu ei?

Eu mă feresc să dau sfaturi. Sfaturile nu se dau decât atunci când este imperios necesar să ghidezi pe cineva și, poate, nici chiar atunci. Aș începe prin a spune așa părinților: să le creeze copiilor un mediu sigur, prin care aceștia să fie înțeleși și susținuți în arta lor, indiferent dacă aceasta este sau nu înțeleasă de publicul larg, la un moment dat. Suntem cu toții unici și asta înseamnă că nimeni altcineva nu poate face mai bine ceea ce noi ne pricepem să facem. Tinerilor talentați le-aș transmite cât de minunați sunt și i-aș îmbrățișa. Le-aș spune că totul începe prin acțiune către ceea ce simt și totul va veni de la sine. Aș mai putea spune să aibă grijă în ce mediu stau căci o pară care crește într-o sticlă va lua forma sticlei.

 

Îți mulțumim pentru interviu, Marian! La mulți ani și mult succes în toate proiectele viitoare!